Fructul vieții va fi întotdeauna!

În reflecția de săptămâna trecută „sursa vieții noi”, m-am concentrat asupra importanței înrădăcinării în Hristos, care este, de asemenea, Cuvântul. Această rădăcină va trăi veșnic. În ultimul capitol din Biblie, Ioan descrie viziunea Pomului Vieții, și Isus proclamă: „Eu sunt rădăcina!”(1)

Da, ramurile pot fi rupte, și uneori poate părea chiar că întreg copacul se va prăbuși. Totuși, Rădăcina Vieții nu va muri niciodată. După ce Isaia s-a întâlnit cu Domnul în Templu, și a răspuns chemării: „Iată-mă. Trimite-mă!”(2), Dumnezeu l-a trimis cu un mesaj destul de descurajator unui popor împietrit, dar el ia curaj într-o imagine din natură:

„Dar aşa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot aşa sămânţa sfântă va fi ca o buturugă în ţară.”
Isaia 6:13

Sămânța sfântă este poporul încă în contact cu Rădăcina vieții.

Revenind la experiența mea ca „tăietor de lemne”, știu, că nu numai terebintul și stejarul vor crește copaci noi din cioturi. Mai multe specii de copaci pe care îi avem plantați în jurul casei noastre în Norvegia va crește noi vlăstari din ciot dacă nu distrug rădăcina. Din moment ce „recoltez” copacii ca lemne de foc, în mod normal las rădăcina să trăiască, pentru că va fi întotdeauna fructul vieții. De fapt, zona în care este situată casa are numele de „Rønninggrenda”, care literalmente înseamnă: „Unde copacii cresc din cioturi”

Aș putea deplânge unele pierderi deoarece vârsta își arată fața și ramurile se rup, dar eu spun cu Pavel:

De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuşi omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi.
2 Corintieni 4:16

Cel care trăiește în mine, este Rădăcina Vieții, de la care mă hrănesc ca să îmi reînnoiesc sufletul zi de zi. Din acest motiv, mă aștept să fie fructe în viața mea până în ziua în care îmi voi întâlni Mântuitorul față în față! Aceasta este lucrarea și realizarea Lui, nu a mea, ceea ce înseamnă că toată slava îi aparține numai Lui!

„Mana” pentru astăzi:

Fructul vieții este lucrarea Lui.

---------------------------------
(1) Apocalipsa 22:14
(2) Isaia 6

Lumina vieții

A doua parte din declarația lui Iisus „eu sunt”, este „Eu sunt lumina lumii!”(1). Chiar dacă nu există nici o problemă în asocierea celorlalte calități ale lui Isus cu adepții săi, calitatea de a fi „lumina lumii” Iisus îl atribuie în mod explicit adepților săi.

În predica lui de pe munte, a spus:

„Voi sunteţi lumina lumii.... Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.”
Matei 5:14-16

Acestea sunt versete foarte cunoscute, și este interesant că Isus conectează lumina strălucitoare cu fapte bune care îl vor lăuda pe Dumnezeu. Această conexiune este, de asemenea, interesantă într-o perspectivă de sfințenie, și a fost unul dintre motivele pentru care John Wesley a făcut declarația: „Fără sfințenie, dar cu sfințenie socială” la care am făcut referire în articolul „Implicat pentru alții” acum șase luni.

În povestea în care Moise a coborât de pe Muntele Sinai, am citit că:

„nu ştia că pielea feţei sale strălucea pentru că vorbise cu Domnul.”
Exodul 34: 29

David a mărturisit:

„Cei care privesc spre El, se luminează, iar feţele nu li se umplu de ruşine”
Psalmul 34:5

După ce a profețit promisiunea că Duhul lui Dumnezeu nu va pleca de la tine din acest moment și pentru totdeauna, Isaia continuă cu această îndemnare:

„Ridică-te! Străluceşte! Căci lumina ta a venit şi slava Domnului a răsărit peste tine”
Isaia 60:1

Această slavă va duce la acțiune, la fapte bune. Este lumina care conduce faptele, și nu faptele bune conduc lumina. Este întotdeauna în primul rând în el, care este sursa calităților, și apoi în lume pentru a aduce slavă Tatălui.

„Mana” pentru astăzi:

Adu lumina vieții lui (1) în lume: Ridică-te și strălucește

-----------------------------
(1) „Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
Ioan 8:12

Implicat pentru alții

Ultimele zece săptămâni m-am concentrat pe apelul „Fii pregătit”, care este prima parte a „Apelului pentru Misiune” a Generalului Brian Peddle (1). Astăzi încep cu apelul „Fii Implicat” (2)

Aici sunt unele citate cu acest sens:

„Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul,
voi şi Robul Meu pe Care L-am ales...” 
Isaia 43:10a

„Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile” spune Isus.
Matei 28:19a 

„Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit”  spune Petru
Faptele apostolilor 4:20b

„Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“, iar cel ce aude să zică: „Vino!“ spune Ioan
Apocalipsa 22:17a

„Mă voi strădui să arăt, că Creștinismul este, în esență, o religie socială; și transformarea ei într-o religie solitară o va distruge” spune John Wesley (3)

„Alții!”, spune William Booth – și asta spune totul.

„Mana” pentru astăzi:

Salvat pentru a Salva Și Salvat pentru a Sluji

---------------------------------
(1) Apelului pentru Misiune - ACUM

(2) UN APEL LA SLUJIRE: Slujirea altora trebuie să fie prioritatea noastră misionară. Trebuie să prețuim ofițerii, ofițerii locali, soldații, aderenții și soldații juniori, și să recunoaștem că angajații și voluntarii Armatei Salvării sunt esențiali pentru îndeplinirea sarcinilor.

O CHEMARE LA LAUDĂ: Trebuie să celebrăm dragostea nemărginită a lui Dumnezeu prin lauda noastră, căutând moduri relevante culturale ca să ne unim în laudă și mulțumiri, când ne îndreptăm spre oameni pentru a-i întâmpina.

UN APEL LA ÎNCREDEREA ÎN EVANGHELIE: Când împărtășim vestea bună a evangheliei, trebuie să recunoaștem puterea ei de mântuire și de transformare. Prin puterea Duhului Sfânt, oamenii pot fi eliberați de tot ce îi oprește să atingă potențialul lor dat de Dumnezeu.

(3) În „Nu sfințenia, ci sfințenia socială” în „La Predica de pe munte a Domnului nostru”, IV – Predica XIX–i "Predicile Standarde ale lui Wesley" Vol. I – Francis Asbury Press – Grand Rapids – 1955 s. 382

* Imaginea este coperta cărții lui Harold Hill – o recomand.

O nouă mișcare!

Când citim poveștile din Vechiul Testament, nu este greu să vedem cum se mișcă Dumnezeu în și prin poporul ales și cum dezvăluie, de asemenea, care sunt planurile lui. Autorul scrisorii către evrei a capturat acest lucru și l-a descris astfel:

În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile.
Evrei 1:1-2

Credința că Isus Hristos era prezent în Dumnezeu – „primul care s-a mișcat” - când lumea a fost creată, a fost foarte importantă pentru primii adepți ai Căii, care mai târziu au fost numiți creștini. Când Dumnezeu a devenit carne, prezența și identificarea sa cu creația sa au devenit și mai evidente. Dumnezeu nu a fost doar un Creator îndepărtat, ci a trăit ca ființă umană printre oamenii obișnuiți, „a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască”. (1).

Profeții au văzut că acest lucru se va întâmpla, iar Isaia l-a descris astfel:

Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat,
Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt,
dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriţi
şi inimile celor zdrobiţi.”
Isaia 57:15

Prin urmare, nașterea lui Isus Hristos este atât de vitală pentru credința creștină și pentru impulsul planului de mântuire al lui Dumnezeu. În întrupare primul care s-a mișcat dă creației sale o nouă mișcare. Unele dintre ultimele cuvinte ale lui Isus au fost: „Du-te, prin urmare ...” 

- Dacă nu înțelegem misterul întrupării, dar tot ne dorim să facem ceea ce ne cere să facem, probabil că vom încerca să ne mișcăm, dar cu frâna de mână pornită. Mai multe despre încarnarea în reflecția asupra „ celei de-a treia mișcare” vor fi săptămâna viitoare

‘Mana’ pentru astăzi:

Mă mișc pentru că este mereu cu mine (2)

-------------------------------
(1) Evrei 4:15
(2) Matei 28:20